PIPER TASMANIAN - TASMANNIA LANCEOLATA
Nume engleza :
Tasmanian Pepper, Mountain pepper, Native pepper
Alte nume :
Partea folosita :
Fructele uscate, care seamana cu boabele de piper negru ca dimensiuni si culoare. Frunzele pisate se pot folosi de asemenea. Exista doua specii inrudite cu piperul tasmanian, piperul dorrigo (Tasmannia stipitata), care este socotit condiment datorita frunzelor uscate si pisate care se folosesc la asezonarea mancarurilor. Cealalta specie inrudita, Tasmannia insipida, nu are nici o valoare culinara (asa cum o arata si numele).
Familia de plante : Winteraceae, o familie mica din Asia de sud-est si Coasta Pacifica a Americii.

Frunzele de piper dorrigo si cele de piper tasmanian au un gust asemanator, iute, fara urma de dulceata. Ambele au puterea de a amorti limba, lucru foarte apreciat de bucatarii chinezi.
Pregatire si depozitare : Frunzele se folosesc mai ales proaspete. Ele se depoziteaza la rece, unde rezista cateva zile. Boabele, intregi sau pisate, se pastreaza la loc uscat si rece, la adapost de lumina. Rezista astfel cateva luni. Origine : Piperul tasmanian este originar din Australia. Planta se gaseste mai ales in Tasmania, dar creste si in Victoria si in New South Wales Etimologie : Numele genului, Tasmannia (neo-latin) se refera la locul de origine, Tasmania, care la randul sau a fost denumita dupa Abel Tasman (1603 – 1695), explorator olandez. Numele speciei, lanceolata, inseamna “in forma de lance” in latina. Utilizari culinare : Piperul tasmanian este cunoscut si disponibil numai in Australia, unde joaca un rol important in bucataria locala. Se foloseste la mancarea australiana tipica, de exemplu hamburger de emu, sau friptura de cangur; este un lucru obisnuit sa se marineze carnea cu un amestec de boabe pisate de piper tasmanian si ulei vegetal, inainte de a fi pusa pe gratar sau prajita. Tocanitele cu fierbere mai indelungata, pe de alta parte, sunt asezonate cu boabele pisate numai inainte de servire, pentru ca fierberea distruge gustul condimentului.
Ceea ce se numeste “bucatarie de preerie” in Australia este un stil culinar nou, care foloseste plante indigene foarte gustoase: mirt lamaios, seminte de salcam, o ruda australiana a rosiei (“rosia de preerie”, Solanum centrale) si ierburi locale. Mancarea de preerie este inspirata atat din bucataria fermierilor australieni, cat si din tehnicile culinare ale aborigenilor. Este de asemenea influentata puternic de bucataria italiana; paste aromate cu piper tasmanian, sau cu pesto (facut din seminte de acacia in loc de muguri de pin) sunt creatii tipice ale bucatariei de preerie. Pe de alta parte, mancarea de preerie este mai picanta decat sursele sale de inspiratie; este probabil influenta indirecta a multor imigranti asiatici.
In prezent mancarea de preerie se intalneste numai in Australia, dar poate va avea soarta bucatariei cajun, derivata din stilul culinar al taranilor din Louisiana, care in prezent se bucura de mare popularitate chiar si in afara continentului de origine.
Piperul tasmanian este aproape de negasit in afara Australiei; este greu de inlocuit. Cel mai apropiat substitut ar fi semintele de piper de balta uscate, si ele foarte rare. Tweet this!
Share
Raportare greseli de ortografie:
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.